Ziua 10 – Despartirea
Ciudat, stau in fata monitorului si nu imi gasesc cuvintele. Dar cred ca o sa o i-au incet si cuvintele vor veni…
Dimineata ne-am trezit devreme, bagajele erau deja facute, am coborat sa luam micul dejun. Ne-am imbarcat in masina cu toti si am pornit catre Brussels. Marturisire : eram in intarziere, rau de tot. Am facut un mic popas, am mancat mici gustari iar apoi am pornit la drum spre Charleroi. O sa fac o mica relatare pe care pe mine m-a impresionat mult de tot. Poate pe voi cititorii nu. La popas cu totii ne-am achizitionat, o bomboana, o maslina, un suc, o apa etc… Unul din tinerii belgieni, mai exact Nico, care stia ca imi place o anumita bautura racoritoare nociva deoarece este plina de E-uri si carbogazoasa (si care nu am gasit-o la benzinaria de langa popas) mi-a achizitionat marca de bautura care imi place mie, ligth intr-adevar. Dar, mi-a cumparat-o cu bani lui de buzunar pentru ca stia ca imi place acea marca de suc. Gestul lui ma emotionat foarte mult si ii multumesc pe aceasta cale inca o data pentru acest act altruist. Multumesc Nico!
Am ajuns la limita la aeroport. Ne-am luat la revedere de la intregul grup. Despartirea a fost incarcata cu multe sentimente profunde. Ca sa zic mai pe romaneste, am plans cu totii de ne-am rupt. O parte din grupul belgian ne-a condus pana la check-ing, se mai putea vedea in ochii lor lacrimi. Nici tinerii nostri nu aveau ochii mai limpezi.
Ne-am imbarcat in avion, eram cu totii obositi si un pic tristi ca ne-am despartit de prietenii nostri dar si fericiti pentru ca mergeam acasa. Nicaieri nu este ca acasa, in Romania.
Acasa, am ajuns la Ciresarii si … liniste totala. Pentru necunoscatori, nu este un lucru normal sa nu fie nimeni afara in curte sau sa fie liniste totala, totusi este un centru plin de copii si tineri. S-a intrat pe poarta si nimeni nu sarea sa ne ajute la bagaje, nimeni nu ne intampina… foarte ciudat. Apoi am intrat cu totii in centru, mentionez ca luminile erau stinse (iar un lucru ciudat) si… SURPRIZA! Un bennar mare care era lipit pe peretele din fata usilor de la intrare scria cu litere mari BINE ATI VENIT! Tot personalul si toti copii si tinerii ne-au strigat in cor Bine ati venit! credeti-ma, astfel de lucruri iti fac pielea de gaina si iti apar serioase noduri in gat. Am fost asteptati cu o masa festiva, cu multa caldura si multa nerabdare.
Cam atat. Acesta a fost proiectul nostru. Daca am scris despre ultima zi asta nu inseamna ca nu o sa mai apara ceva pe blog. Tocmai mi-am incalzit mana. A inceput sa-mi placa din ce in ce mai mult sa va povestesc despre acest proiect. Mai sunt multe de zis si de aratat. Poze, filmulete, tot, dar pe rand.
Pana data viitoare, cu drag
Miruna
